1 mar. 2016

Cum a fost la Spring Fair Timisoara

Sâmbătă am dat o fugă până în Timişoara, căci nu am vrut să ratez ocazia de a mai ieşi puţin din monotonia iernii ăsteia ploiase, ce m-a cam ţinut captivă în casă.


De când am văzut pe facebook afişul de la Spring Fair mi-am frecat mâinile şi m-am chinuit într-o dulce nerăbdare. Deşi am avut încă multe de rezolvat am reuşit totuşi să mă organizez şi să îmi păstrez dupamasa liberă.





Cum mă aşteptăm evenimentul se desfăşura într-un cadru intim, în atelierul Elenei Mazăre şi al Ioanei Palicica, pe care nu îl văzusem până atunci. Elena organizează aici de obicei cursuri de croitorie dar a reușit sa ascundă toate mașinile de cusut și să facă loc artiștilor invitați să ne surprindă cu obiectele minunate pe care le-au creat.


Expoziţia era mică dar cochetă şi eu m-am bucurat să revăd câţiva din colegii de târg pe care îi cunoscusem cu ani în urmă prin Timişoara. Am mai descoperit şi noi artiști pe care nu îi ştiam încă dar care se potriveau de minune la acest târguşor de primăvară. Mi-a părut puţin rău că  nu am avut norocul să o întâlnesc pe Anca de la Nistora Ceramics, pe care o admir de când am descoperit-o pe net şi sperăm să o cunosc cu ocazia asta.


A urmat lectura de carte a Petronelei Rotar şi al lui Borco Ilin care au făcut echipă bună şi ne-au lăsat pe toţi - sau mai bine zis pe toate (căci audienţă era în proporţie de peste 90 % feminină) amuţite, într-o stare de contemplare profundă. Parcă nici să aplaudăm nu am reuşit din frică să nu deranjăm şi să risipim enegergia zen ce se crease.


După ce lumea a terminat de luat autografe şi a început să se risipească am plecat şi noi, dar nu spre casă ci spre piaţa operei, să mai savurăm puţin aerul de primăvară din inima Timişorii. Aici, în spatele unui stand de mărţişoare, am descoperit alţi vechi "colegi de suferinţă" de pe la târguri, pe Miruna cu al ei "Schatzi". Ne-am bucurat să îi revedem şi am stat la poveşti până ne-au îngheţat şi nou picioarele, căci ei probabil nu şi le mai simţeau demult. În fiecare an, în perioada asta, mă gândesc la cei care se încumetă să stea în frig zile la rând pentru a-şi vinde mărţişoarele şi îi admir, căci, recunosc, lucrul ăsta nu m-am încumetat niciodată să îl fac.

Aşa am încheiat o zi frumoasă de primăvară prin Timişoara, iar acum abia aştept să vină primăvară şi să îmbobocească pomii ca noi să ne găsim tot mai multe pretexte de evadare în weekedn-uri.

Un comentariu:

  1. Hey, Arabela! Acum văd postarea ta, așa că te salut cu întârziere. Îmi pare rău că n-am fost 'aptă' de târg în weekendul respectiv, zăceam cu o gripă în pat, mi-am trimis doar 'nistoarele' să mă reprezinte :). Sper să avem și alte prilejuri să ne intersectăm.

    RăspundețiȘtergere

AddThis